It’s all just a matter of time!
![Rhadoo, Pedro, Raresh, Dan Andrei, club, dj, session, [a:rpia:r]](http://www.sentimentecolorate.com/wp-content/uploads/2008/02/image2277.jpg) |
La aproape un an de la lansare labelul [a:rpia:r] fondat de Rhadoo, Pedro si Raresh
lanseaza cel de-al treilea release in cadrul unei petreceri in Session Club, vineri
29 februarie.
Vor mixa RPR Sound (adica Rhadoo+Pedro+Raresh), Demos & Boola (producatorii celui
de-al treilea disc ) si Dan Andrei (tanarul producator craiovean cu o
productie pe release-ul [a:rpia:r]02 )
Bogdan
Consider ca principala problema a angajatorilor este ca ei nu inteleg ca oamenii evolueaza. Oamenii au mereu nevoie de altceva, de mai mult. Si nu ma refer sa le creasca salariile cu 50% la toti care vin si cer asta. Angajatii buni, muncitori si cu obraz se gasesc foarte greu. Angajatorul trebuie sa faca orice, in limita rentabilitatii, pentru a pastra si forma acesti angajati buni. Angajatorul trebuie sa se convinga mereu ca fiecare angajat are tot ce trebuie, ca este multumit, ca nu apar acele mici fustrari care se strang mereu, culminand cu demisia.
Chiar si pentru o firma mare, plecarea unui om cheie reprezinta o problema. Majoritatea angajatorilor considera ca decat sa mareasca salariul unui om deja format, mai bine angajeaza un incepator si fac o economie de bani. Bineinteles ca incepatorul o sa intampine probleme, o sa se acomodeze greu cu volumul de munca preluat, probabil firma va trebuii sa mai angajeze inca un om, deci adio economisire. Firmele se confrunta si cu supraevaluarea angajatiilor, unii avand pretentii financiare exagerate, dar deja nu mai vorbim de angajati buni. Tot angajatori incearca sa ofere bonusuri nesemnificative gen asigurare de viata, reduceri la sali de fitness, bonuri de masa. Team building-urile ar fi mult mai apreciate, sau un procent din valoarea proiectului la care se lucreaza. In cazul unei firme mici, plecarea unui om cheie poate avea consecinte grave. Plecarea se datoreaza unui manager care nu gaseste metode de fidelizare a angajatului, nu cauta ca acesta sa fie multumit, tot amana momentul negocierii salariului si nu poate dezvolta firma, ca un om cu experienta sa fie promovat.
Eu nu inteleg de ce o firma (mare) lasa oamenii sa plece atat de usor. Daca un om este nemultumit de partea financiara, pentru ca pana la urma asta este cea mai importanta, se poate discuta, negocia. Efortul de a gasi un nou om, dar si formarea si acomodarea acestuia costa din nou. De ce nu ii dati unui om care merita cat cere? Sunt de acord ca si firma are cheltuieli mari, nu numai salariile sunt problema firmei, sunt de acord ca un salariu mai mare, inseamna o cheltuiala mai mare, deci un profit mai mic pentru firma, dar pana la urma fara angajati buni, inseamna profit 0. Partea buna este ca incep sa apara si la noi manageri buni si cu experienta care si-au dat seama de aceste probleme, care si-au dat seama ca oamenii sunt cea mai importanta resursa a firmei. Pana la urma, a avea o firma, inseamna mai intai sa investesti.
Bogdan
In ultimul timp, tot aflu prieteni, colegi, amici care isi cauta un loc de munca. Primul pas este, evident, copierea unor cv-uri disponibile pe internet la care se schimba doar numele si adresa, iar al doilea pas (si de obicei ultimul), publicarea cv-urilor pe unele site-uri inutile gen bestjobs, myjob, etc. N-au experienta, dar postul dorit este director si salariul de minim 500E. Oricum invata din mers, nu conteaza asa de mult postul, bani sa fie si cat mai mult stat degeaba. Chiar nici unul nu se gandeste sa faca un CV bun? Si sa trimita un e-mail la adresa de hr a firmei unde doreste sa lucreze la care sa ataseze si o scrisoare de intentie? Majoritatea celor cauta un job asteapta! Exact asta fac, ei cauta un job, dar astepta! Poate afla cineva ca ei cauta un job, ii suna si ii cheama sa stea degeaba pe 1000E.
Intr-un final, se angajeaza, salariul ok, dar vreo 2-3 luni. Dupa asta, omul vrea sa creasca, vrea sa fie sef, director, vrea salariul marit cu 30%, ca doar vine zilnic intre 9 si 18 la job, ca alti colegi au salariul mai mare,etc. Firma nu ii poate da mai mult, pentru ca in 2 luni, angajatul nici macar nu produce cat i se da. In cazul bun, in care i se da mai mult, bucuria mai dureaza inca 2 luni, dupa o ia de la capat. Atunci aude de la nea` Nicu ca el ia 600E la alta firma, gata, isi da demisia! Se duce la nea` Nicu, nu se acomodeaza, munca multa, colegi neprietenosi, sef nemultumit! Merita?
Alta problema cu angajatii este ca lor li se pare ca au doar drepturi, obligatiile din fisa postului fiind facute de ochii lumii. Mai sunt probleme cand exista lipsa de comunicare intre acesta si manager, toate micile fustrari si neajunsuri se aduna pana la un moment dat, cand nici banii in plus nu o sa mai conteze. Oricum principala problema raman banii, mereu prea putini fata de altii, dar si dorinta de a promova rapid ceea ce provoaca aceasta migratie pe piata muncii si cresterea artificiala a salariilor.
Majoritatea se supraestmieaza, nu isi dau seama cat produc pentru firma si cred ca lucrand pentru o firma mare le va indeplinii toate doleantele financiare. Intr-adevar, daca este un om bun, firma va incerca sa ii mai ofere diverse bonusuri si chiar mariri de salariu, dar pana la limita rentabilitatii angajatului. Si pentru cei care se cred prea buni, tineti cont ca la schimbarea locului de munca sunt multe sanse sa nu mai fie asa!
Bogdan
Sa aud zilnic: traim in romania (cu r mic) sau: asta numai in romania se poate intampla!
ASTENÍE, astenii, s.f. (Med.) Stare de oboseală intensă şi prelungită, însoţită de slăbiciune fizică, de scăderea capacităţii de lucru intelectual etc.
Toti o traim, toti o patim. Zilele astea suntem [mai] lenesi [ca de obicei], suntem slabiti, ne lipseste keful, cu toate ca vremea ne facem sa uitam de griji, probleme si lucruri urate si ne ademeneste prin parcuri, p`afara, oriunde dar nu in casa sau la work. Macar avem pe ce sa dam vina. Am auzit ‘din popor’ despre lucrul asta, despre kestia asta.
In alta ordine de idei, parca`i mai mult praf ca niciodata, propriu si figurat vorbind pe strazi, in oras, in lume. Haosul e omniprezent si nervii sunt tot mai incinsi. Constrast mai pronuntat ca niciodata.
Ce legatura au cele 2 paragrafe de mai sus? Pai… daca e adevarat lucrul cu astenia de primavara si totul e asa pe dos, ma intreb ce`o sa fie atunci cand organismul uman isi revine, cand nervii sunt mai puternici si cand soarele ne va arde puternic. Va fi bine oare?
Klin.
Poza nu e fuarte clara, este facuta in graba ieri, in parcul Titan si reprezinta ‘opera’ unor oameni neintelesi, doritori de abstract care au vrut sa alipeasca 2 lumi, cea acvatica de cea normala, de zi cu zi, rezervandu`si o banca alaturi de peshti si apa destul de murdara…
O sa ajungem departe, poate sub lacuri, cine stie…
Sau poate n`o sa mai ajungem…
Klin.
[representative: Chicane - No Ordinary Morning.mp3]
Te citesc. Spune`i cum vrei, nu conteaza. Imi dau seama. Ceva s`a schimbat, ceva te tradeaza. Nu sunt bun dar am calitatea asta, am atentie distributiva plus spirit de observatie.Nu`mi place sa`i spun body language pentru ca nu e. Ceva imi spune ceva. Acest ceva nu m`a tradat niciodata, de ce ar face`o tocmai acum? So many beautiful things … Pastram ce e frumos, aruncam ce e murdar, urat, nashpa. Cum? Se poate asta? Foarte simplu, trebuie doar sa vrei. E mai simplu decat oricine isi poate imagina. Trebuie sa vrei ! Imi place sa nu arat anumite parti, imi place sa tin pentru mine unele lucruri si`mi place ca pot sa`mi dau seama de situatii imediat. Si cat de mult imi place asta. Adorrrrr !
Poate s`a schimbat doar look`ul, comportamentul sau poate… lasa…
Poate o sa para un post ciudat , dar e un post sincer, realist care exprima fuarte multe lucruri ascunse…
Si mai sunt ataaaatea lucruri nespuse…
Klin.
Lipseste de pe piatza si din magazine zilele astea. Si de ceva timp. Conteaza? Intereseaza pe cineva? In cele mai multe cazuri, nu cred.
NU `mi place sa vad lucruri furate, copiate, muzici care suna la fel 90% sau kestii de genu`. Nu`mi place sa vad expresii originale cuiva folosite de orisicine. Nu`mi place sa vad poze folosite fara acord [aviz]. E chiar asa greu sa`si puna oamenii mintea la contributie sa creeze ceva al lor, asa tamp, nashpa cum o fi, dar sa fie propriu? A disparut spontaneitatea? S`a furat? Au ascuns`o undeva bine? S`a resemnat lumea asa de mult incat asteapta ‘iesirea pe piatza’ a unui produs bun pentru a`l copia? Am ajuns intr`un mediu degradat aproape dureros si cu umididate 120% unde creierul se pierde de cele mai multe ori? Poate o injectie cu oxigen in creier ar fi o idee buna..
Adevarul ca un ctrl+C ctrl+V e destul de usor pt toti oamenii care fac parte din universul mediu`jos din punct de vedere al IQului… [desi cateodata se mai incurca ordinea comenzilor]
Lin.
PS: Poate doar la examene sunt de acord si in anumite circumstantze
Se intampla. Aici, la noi, bineinteles 
. Unde altundeva? Aici, lumea e grabita. Toata lumea. Tot timpul. Nimeni n`are niciodata timp. ’stai mai usor ca`i radar/ n`am timp,lasa poate nu ne ia…’ ‘e prea plin busul, hai sa asteptam altul / nu pot, ma grabesc’ ’ajuta`ma si pe mine 5 minute cu o kestie mica / nu pot acum, am multa treaba… poate in weekend’ etc. Dimineata toata lumea se grabeste spre scoli / job , asta nu e ceva rau neaparat. Ne place sa fim punctuali [glumeam, evident]. Apoi ne grabim toata ziua, sa terminam cat mai repede posibil tot ce avem, fie vreun proiect, un examen [daca se poate intr`o ora, cu sau fara 5, ce conteaza?], fie shopping caut cea mai libera casa, daca nu e deschisa fac putin scandal sa o deschida asa pentru mine, ma grabesc, ce nu intelege lumea?? In drum spre casa seara, scurtatura e baza, chiar daca e plina de gropi si blocata la randu`i. Ne grabim. Trebuie sa ajungem repede acasa. Nu m`am grabit toata ziua sa`mi dau acum in petic, ma voi grabi pana la capat. Desi e rosu la semaforul de langa, trec, ii stiu mersul. Astept momentul cu verde la stanga, atunci il pot pacali. Fur liftu desi il kemase cineva la 5, bag mana si urc repede. Ma grabesc ! Trebuie sa ajung cat mai repede acasa. Am ajuns. Home, sweet beloved home. Ce bine ca am ajuns, ma grabeam. Trebuie sa…. sa… sa… nu stiu, sa stau mai mult, sa lenevesc, stiu ca ma grabeam, nu stiu de ce…
M`am luat dupa cei din jur doar
Klin.
Despre imaginea alaturata, nu pot spune decat… ‘Ne`am dat drq’
[friends know why]
Klin.
‘Ce faci?’
‘Mi`e cald, mi`e bine, sunt OK…’
‘Ma ajuti si pe mine?’
‘Ah, nu…. hmmm…. nu stiu, nu pot, n`am cum….’
Toata lumea se confrunta cu situatii din astea. Mai des sau mai rar. De la oameni care te astepti si cel mai trist, de la cei care nu credeai ca vor zice NU. Acei oameni de care ai avut grija in copilarie, cu care te`ai jucat, distrat, care i`ai ajutat in felul tau cum puteai si cand puteai… tocmai ei sa zica NU? Paradoxal? Nu prea. De ce? Oamenii se schimba. De obicei [99.5%] in rau. Fuarte rar am vazut un caz de bine [ex. sa`si schimbe comportamentul devenind politicos, sa devina mai sociabil, saritor etc]. Asa ca… daca iti pui sperante in toti amicii considerati prieteni ca te vor ajuta cand ei au si tu nu, cand ei pot si tu nu… ei bine… rishti sa fi dezamagit… grav.
Cum procedez eu? Simplu. Am foarte putine persoane in care pot sa`mi pun baza si nu cer ajutor oarecum strain decat in cazuri de fortza majora, stiind care poate fi rezultatul. Asadar, rishti doar sa fi placut surprins cand cineva te`a ajutat, cineva care nu te asteptai. Placut_surprins vs. Dezamagit. Suna bine, nu?
Klin.
Copyright © 2010 World, hold on! All rights reserved. Theme by Laptop Geek.
