top top top…vreau top
“Top top. Vreau in top. Sunt in top. Sunt… hai sa nu zic tru, nici la mishto asa… sunt marfa, sunt piesa, am multi prieteni minunati.”
Marea majoritate , ‘masa’ populatiei zice / gandeste as[t]a. Ma enerveaza la culme disperarea asta de a ieshi din locul tau , banca ta, dorinta de a fi undeva, in centrul atentiei, in nush`ce top [care daca e publicat intr`un ziar de maxima audienta, intre crime si fata de la pagina X e optim][”ar fi bun si top rushinica de la cronica, daca nu e primul loc si nu ma fac total de ras, macar mi se face reclama”]. Disperarea de a aspira la cercuri inalte. Dorinta de a fi cineva virtual doar pentru ca da bine. Idiotenia unui sentiment ca daca esti bagat in seama esti bun , te simti bine, esti respectat. Disperarea de a avea cat mai multi prieteni cu relatii, cat mai multa lume asa`zis buna, cat mai multe usi deskise. Egoismul excesiv , fara limite. “Eu sunt bun voi sunteti prosti” , “Eu contez voi nu” styles. Ma enerveaza. DA.
Dar probabil e tot o urma a unei mentalitati [post] comuniste pline de gropi, gust amar si depravare umana, grad superior…
Klin.
Citind ceea ce ai scris, mi-am amintit de ceva ce mi s-a intamplat curand…Totul s-a petrecut in seara cand s-a pornit ca din senin o zapada ce a blocat Bucurestiul…o seara in care impreuna cu doua prietene cautam un loc in care sa bem ceva si sa mai stam de vorba, seara respectiva fiind pentru mine ultima petrecuta in Romania. De ce mi-a venit in minte asta? pentru ca atunci, o persoana cu alura de VIP (avusese niste aparitii TV, si posibil ca inca sa mai apara prin stiu eu ce emisiuni - apropos de being on top-) a lasat mult de dorit prin comportamentul sau…
Cautam un loc spuneam, sa stam putin, sa bem ceva etc. Abia vedeam sa mergem din cauza vantului si zapezii. Lasasem masina mai departe negasind loc de parcare. Am ajuns in fata unei cafenele. Era aproape goala. Nu era prima oara cand mergeam acolo, dar de data asta am fost revoltata in ceea ce priveste serviciul locului respectiv.
Din cate mi-am dat seama , persoana VIP era probabil un fel de patron acolo. Asa se explica probabil faptul ca si-a exprimat nemultumirea destul de badaran pentru ca am indraznit sa intram pline de zapada in “carciuma” lui -Un loc cu pretentii de altfel - .Cum puteam sa ne permitem asta? Statea tolanit intr-un fotoliu si facea semne in disperare sa ne scuturam sepcile si hainele de zapada si isi incuraja angajatii sa faca glume pe seama asta : “lasati-va papucii la intrare! “. Mi s-a parut revoltator.
Intr-o cafenea din afara sau intr-o oricare alta care se respecta, ar fi venit imediat cineva sa te ajute sa te scuturi de zpada, sa iti ia haina, sa iti ofere un loc etc…
La “domnul” respectiv, nesimtirea era in floare. Dar fiind cineva cu aparitii TV, cineva care tindea spre “top” , isi perimtea sa fie arogant… Un nesimtit, un tip lipsit de maniere, si pana la urma chiar un parvenit…
And I say “Romania is my country”
dulce patrie, iubit popor. ce poti sa mai zici. e tragic si comic totodata. daca ai simtul umorului bine dezvoltat poate ai o sansa. desi… nimic nu e sigur
Asta este…te apuca rasu’ - plansu’ :)…
Umorul face parte din viata romanilor…dar sunt atatea lucruri care sunt anormale si este foarte trist…
Insa cu toate astea pentru mine e trist sa fii departe de tzara, de ai tai…chiar si de partile astea rele pe care cu totii le criticam si care ne scot din minti ( mizeria, nesimtirea, necivilizatia, lipsa de respect, rautatea, nerabdarea aglomeratia din trafic, aroganta, birocratia etc ). Imi place sa sper totusi ca mai poate fi o sansa, desi “nimic nu esigur”…
Dar deja am deviat de la subiect
foarte adevarat ce`ai zis tu si cred ca in situatia aceea as simti la fel. RO e ceva de genu`… can`t live with but also can`t kill her. Cat despre speranta de care vorbesti, e tragic atunci cand se diminueaza, cand se cam pierde, cand gandesti ca totul va fi la fel oricum. Asta nu e bine.
Chiar daca am deviat de la subiect, sunt lucruri intereante, bine spune, care ‘masa’ poporului le trece cu vederea [efectul de turma]…