‘Ce faci?’
‘Mi`e cald, mi`e bine, sunt OK…’
‘Ma ajuti si pe mine?’
‘Ah, nu…. hmmm…. nu stiu, nu pot, n`am cum….’
Toata lumea se confrunta cu situatii din astea. Mai des sau mai rar. De la oameni care te astepti si cel mai trist, de la cei care nu credeai ca vor zice NU. Acei oameni de care ai avut grija in copilarie, cu care te`ai jucat, distrat, care i`ai ajutat in felul tau cum puteai si cand puteai… tocmai ei sa zica NU? Paradoxal? Nu prea. De ce? Oamenii se schimba. De obicei [99.5%] in rau. Fuarte rar am vazut un caz de bine [ex. sa`si schimbe comportamentul devenind politicos, sa devina mai sociabil, saritor etc]. Asa ca… daca iti pui sperante in toti amicii considerati prieteni ca te vor ajuta cand ei au si tu nu, cand ei pot si tu nu… ei bine… rishti sa fi dezamagit… grav.
Cum procedez eu? Simplu. Am foarte putine persoane in care pot sa`mi pun baza si nu cer ajutor oarecum strain decat in cazuri de fortza majora, stiind care poate fi rezultatul. Asadar, rishti doar sa fi placut surprins cand cineva te`a ajutat, cineva care nu te asteptai. Placut_surprins vs. Dezamagit. Suna bine, nu?
Klin.