Graba face treaba
Se intampla. Aici, la noi, bineinteles
. Unde altundeva? Aici, lumea e grabita. Toata lumea. Tot timpul. Nimeni n`are niciodata timp. ’stai mai usor ca`i radar/ n`am timp,lasa poate nu ne ia…’ ‘e prea plin busul, hai sa asteptam altul / nu pot, ma grabesc’ ’ajuta`ma si pe mine 5 minute cu o kestie mica / nu pot acum, am multa treaba… poate in weekend’ etc. Dimineata toata lumea se grabeste spre scoli / job , asta nu e ceva rau neaparat. Ne place sa fim punctuali [glumeam, evident]. Apoi ne grabim toata ziua, sa terminam cat mai repede posibil tot ce avem, fie vreun proiect, un examen [daca se poate intr`o ora, cu sau fara 5, ce conteaza?], fie shopping caut cea mai libera casa, daca nu e deschisa fac putin scandal sa o deschida asa pentru mine, ma grabesc, ce nu intelege lumea?? In drum spre casa seara, scurtatura e baza, chiar daca e plina de gropi si blocata la randu`i. Ne grabim. Trebuie sa ajungem repede acasa. Nu m`am grabit toata ziua sa`mi dau acum in petic, ma voi grabi pana la capat. Desi e rosu la semaforul de langa, trec, ii stiu mersul. Astept momentul cu verde la stanga, atunci il pot pacali. Fur liftu desi il kemase cineva la 5, bag mana si urc repede. Ma grabesc ! Trebuie sa ajung cat mai repede acasa. Am ajuns. Home, sweet beloved home. Ce bine ca am ajuns, ma grabeam. Trebuie sa…. sa… sa… nu stiu, sa stau mai mult, sa lenevesc, stiu ca ma grabeam, nu stiu de ce…
M`am luat dupa cei din jur doar
Klin.
adevar graiesti…