“Asteptare” este un cuvant pe care toata lumea il uraste! Cui ii place sa astepte? Cui ii place sa stea la semafor? La coada? Sa astepte autobuzul? Sau pe o persoana? Si cate si mai cate tipuri de asteptare exista. Dar cel mai greu este sa astepti o decizie. O decizie care iti va marca viitorul. O decizie de care iti e frica. Rezultatul unui examen final de exemplu (cand dai o restanta ultima oara:))! Nu stiu cum unele persoane pot fi calme in situatii importante cand asteapta ceva! Cea mai grea asteptare pentru mine este la doctor! Habar nu am ce o sa se intample, ce o sa-mi zica, ce o sa-mi faca!
Un tip de asteptare dragut este cel al asteptarii unui eveniment. Sunt evenimente pe care le astepti cate 1 an, cum ar fi 1 mai la mare. Te gandesti cum o sa fie, ce o sa fie, cu cine o sa fie, faci planuri, sperante si chiar previzualizezi aceea seara,te gandesti ce o sa se intample, cum o sa fie a2a zi, etc. Si ziua noastra o asteptam cate un an, ca dupa aia sa fim dezamagiti probabil! Sau cand facem un lucru pentru prima data (excursie in ibiza, de exemplu) incercam sa previzualizam cum o sa fie, ce o sa fie, din nou planuri, sperante. Partea rea este ca rareori iese mai bine decat speram, dar de obicei nu!
Ma gandeam cum ar fi o lume fara asteptare! Cineva mi-a zis ca ar fi ca o lume fara vise, dar nu mi se pare deloc o comparatie buna! Fara asteptare cred ca ar fi mult mai usor, cel putin pt mine! Fara sa te mai gandesti cum o sa fie, fara sa pierzi timpul asteptand, fara sa previzualizezi nimic! Sunt chiar curios cat % din timpul unui an il pierdem asteptand! Dar fara vise mi se pare imposibil! Fara sa speri la ceva, fara sa ai un ideal in viata, fara sa vrei sa ajungi cineva, undeva! Oricum, de aceea se numesc vise, pt ca majoritatea nu se implinesc! Si chiar daca unii zic sa lasam visele si planurile la o parte, ca o sa ne para rau dupa, nu prea stiu multe persoane care au reusit asta! Asa este omul, se complica singur!
