Lucruri simple. Lucruri speciale

Am observat ca, cu cat crestem, tot mai greu ne este sa facem ceva care sa ne incante, sa ne multumeasca, sa ne bucure.  Nu ne mai entuziasmeaza lucrurile simple din copilarie, desi ne lipsesc. Nu ne mai place sa bem la colt de bloc, in cartier, sa aruncam cu apa pe geam, sa petrecem noptile pe o bordura, sa ne futem doar ca sa mai creasca numarul, sa ne batem joc de altii, etc, etc! Imi lipsesc lucrurile spontane. Acum daca spune cineva “hai la timisoara, in seara asta!”, o sa inceapa scuzele din partea fiecaruia. Inainte nu ne pasa ca nu aveam bani, timp, etc. Mergeam la modul economic: n-am bani,  nu-i nimic, beau bere! Trebuie sa termin nu stiu ce proiect, n-am timp de distractie, nu-i nimic, nu mai dorm! Toti stim ca lucrurile simple pot ajunge foarte usor speciale. Toti vrem sa ni se intample ceva spontan! Dar nu cred ca vrem suficient. Nu-mi place cand propun “hai sa facem ceva diseara” si toti se uita dubios, dar si lipsa totala de initiativa a majoritatea din jur. Monotonia este cea mai usor de acceptat pentru ca nu implica nici un efort, ca si intr-o relatie. Pacat ca trebuie sa inaintam mult in varsta sa ne dam toti seama de asta.

Mi-e dor sa facem totul fara sa ne gandim de 2 ori! Si de o baie in mare!

Bogdan

Tags: copilarie, Ganduri, monotonie