Cuvintele sunt de prisos in astfel de cazuri…articol preluat (cu tot cu greselile gramaticale de pe evz.ro)
“Nici nu au trecut două zile de la inaugurare şi pe Autostrada Transilvania au fost deja raportate două accidente, în gardurilor de protecţie care au început să fie furate.
În prima zi de după inaugurare, două oi au fost făcute praf de un autoturism, iar ieri, masca de protecţie a unui VolksWagen Touareg a fost făcută praf, după impactul provocat de un câine vagabond, care a rămas mort pe marginea şoselei.
În primele 24 de ore de la inaugurare, poliţiştii au prins în flagrant două persoane în timp ce transportau, într-o căruţă, bucăţi de plasă care formau gardul de protecţie al autostrăzii. Poliţiştii spun că prejudiciul este de 2.000 de lei, iar gardul a fost montat la locul lui de către muncitorii companiei americane care a construi drumul. Pentru a se preveni, pe viitor, asfel de furturi care duc la afectarea siguranţei pentru cei care circulă pe autostradă, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale ar trebui să angajeze o firmă de pază, la fel cum există şi pe A 1 şi A2, din sudul României.
În plus, autostrada a fost inaugurată fără panourile antiorbire, care fac ca luminile autoturismelor care circulă pe contrasens să nu poate fi observate de şoferii din trafic. Adrian Ionescu, consilier în cadrul Ministerului Trasporturilor a declarat că aceste panouri vor fi montate peste câteva săptămăni.”
Urasc sa merg la frizerie! De fapt, urasc cand se produce orice fel de contact cu parul meu. Pentru ca am 2m [aproape], se intampla rar. Dar la frizerie trebuie sa se intample [cu toate ca inca sper ca tehnologia sa ajunga in stadiul in care voi fi tuns fara a`mi fi atinsa podoaba capilara].
Totdeauna aman mersul la frizer/stilist cat mai mult posibil. Pana cand, uitandu-ma in oglinda, parul imi vorbeste : “Ba, esti nesimtit? Nu-mi dai si mie o forma, totusi. Nu vezi ca nu ne mai intelegem?“. Atunci e cazul sa merg la frizer.
In momentul cand intru pe usa, toata lumea isi indreapta privirile spre instrus mine si cred ca se gandesc asa : “Hmm, ce baiat simpatic! Ce par mare are, da, sigur se tunde, nu-i mai sta de nicio culoare..” M-asez pe ’scaunul vietii’ [daca am noroc, daca nu mai astept in liniste]. Urmeaza clasica intrebare “Cum il tundem?”, a se remarca IL tundem, parul prinde viata intr`o frizerie. Raspunsul clasic “Nu stiu, nici prea prea nici foarte foarte” dupa care incepe aventura. Ma uit 15 minute in oglinda cat Casa Poporului, care si sa vreau si n-o pot evita in timp ce parul meu primeste un nou upgrade [sau mai degraba, un downgrade].
Azi am fost la frizerie. Clasic ! Tanti Jeni a inceput sa-si faca treaba, in timp ce colegele ei dezbateau cu foc si patima un episod dintr-o telenovela de pe Domiciliu TV al carei titlu nu as putea sa-l stiu. Ce m-a impresionat era pasiunea cu care comentau orice detaliu, de la jucariile copilului fetei nebunului pana la culoarea cestilor de cafea pe care se crede ca au schimbat-o [nenorocitii!]. Probabil simtind in aer mirosul nelamuririi mele, una dintre telespectatoare simte nevoia sa argumenteze in fata celorlalte de ce se uita la telenovele. Barbatul ei spune ca sunt o porcarie [macar un om e normal in casa aia!]. Replica ma da pe spate, noroc ca scaunul de frizerie e destul de solid : “Da` la ce sa ma uit, decat la politica?“. Pentru tanti de la frizerie al carei nume nu il stiu din pacate, vreau sa spun ca se poate petrece si altfel timpul liber de la munca. Citind, ascultand muzica, dormind eventual. Sau exista si alte programe in afara politicii si telenovelei.
Am ajuns la concluzia sa invidiez rockerii sau oamenii cu chelie !
Vizitele iubitului conducător se lăsau mai mereu cu schimbări ale soluţiilor tehnice. Făra pricepere, dar cu consilieri care simţeau nevoia să se facă utili, Ceauşescu arăta cu mâna ce vrea să schimbe, chiar daca de multe ori erau tâmpenii.
Constantinescu îşi aminteşte cum un astfel de capriciu a chinuit soluţia de evacuare a staţiei de la Gara de Nord: „De regulă îi plăcea să inoveze. Să participe cu idei. La Casa poporului era cel mai evident. Nu e frumos ce aţi făcut aici. Daţi jos! Nu pricepeai ce voia, făceai din nou, iar nu-i plăcea. Şi până la urmă ajungeam la o soluţie care era de fapt prima. Era dorinţa lui de a se băga în seamă. La metrou a fost una celebră. În zona Gării de Nord noi trebuia să ieşim cu staţia pe strada Buzeşti. Făcusem galeria prin faţa hotelului Nord (Ibis acum) până aproape de strada Buzeşti. Din asta ieşea o galerie care tăia curba de pe Calea Griviţei colţ cu Buzeşti. Şi ieşeam pe acolo. La prezentare Ceauşescu a izbucnit: ce faceţi mă, vreţi să dărâmaţi tot Bucureştiul?! Şi a cerut ieşirea din Gara de Nord pe strada Polizu. A forţat curba. E o rază mică acolo, dacă auziţi că scârţîe când intră metroul în Gara de Nord şa ştiţi că de la curba aceasta forţată e. O soluţie chinuită. O muncă titanică făcută acolo. Aici era marea problemă întotdeauna, te rugai să nu schimbe soluţiile. Câtă luptă era să-l faci să zică că e bine, ca să nu te facă s-o iei de la început”.
Desi am parasit clubul “exclusivist” al utilizatorilor zilnici de cai subterane catre munci si/sau alte locuri, lucru care ma bucura pana la lacrimi aproape, sunt in continuare consternat de acest fenomen. Mai exact astazi, 17.11.09 Anno Domini, pe timp de criza economica mondiala/locala maxima, dragii de ei sindicalisti metrorex au decis in mod subit cum ca au nevoie de o crestere salariala de 20%. Nu ma intelegeti gresit, simpatizez cu acesti oameni, si in general cu toti care muncesc din greu pentru un salariu de subzistenta(si suntem multi d’astia), dar…dragi tovarasi…au blocat capitala noastra draga. Si desi am stat frumos la caldurica in masina cu muzica pe fundal si toate cele bune….subliniez faptul ca AM STAT mai mult decat am mers. In consecinta, am izbandit o medie “ametitoare” de 6 km/h in drum spre munca in aceasta dimineata…fabulos stiu :). Totusi, nu pot sa ma plang prea mult…am evitat stilul de mers “sardine”, o posibila gripa porcina si nervii cauzati de lipsa de igiena corporala a unora (a se citi majoritatea).
Apropo…ati auzit ca o sa avem metrou pana in drumul taberei si autostrazi suspendate si pasaje subterane si supraterane si tot felu de “bunataturi” (pe principiul “succesuri”) pana in 2014? Cu adevarat induiosatoare atata naivitate….Ca sa il citez pe bunul meu prieten Calin, “Noi nu prindem…”
Revista Capital a refacut topul oraselor din Romania, un top realizat cu ajutorul mediei ponderate a mai multor criterii printre care : infrastructura, piata muncii sau oportunitati in ceea ce priveste petrecerea timpului liber. Astfel , primele 6 orase ‘locuibile’ sunt :
Interesant e faptul ca se subliniaza o problema destul de reala, anume :
„Situaţia economică proastă face să existe oraşe mici şi drăguţe, în care ţi-ai putea duce viaţa mult mai relaxat decât într-o metropolă, dar în care, direct spus, mori de foame. Şi atunci alegi oraşul mare, unde grija economică, cum ar fi nivelul salariului sau siguranţa locului de muncă, este mai mică“, crede Cătălin Zamfir, directorul Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) din cadrul Academiei Române.
Nimic mai adevarat si oarecum trist. Daca mergi intr`un oras de aprox. 100.000 locuitori si cauti un job decent vei fi trimis intr`unul din primele 4 orase din top iar pentru a te recrea, ai la dispozitie 2 parcuri, 1 cinema [poate functional], un teatru[rareori functional] si… cam atat ! Cu toate ca unele orase mici arata destul de ingrijit!
A venit toamna iernatica. O data cu ea s-a imputit treaba din punct de vedere climatic. Mi-am instalat un weather pentru windows si ca sa fie treaba sadica, la locatie secundara am ales Miami, FL. Oooo, dar ce numere de 2 cifre in care de multe ori prima cifra e 2 se pot observa in zona temperaturilor! Si ce ‘note’ mici are Bucuresti [4… 3… 2…]! Ma prostdispune numai gandul cand ies din scara si dau piept cu frigu` vietii pe care il urasc atat de mult. Dar temperatura coboara constant. Oare sa-l cred cand ma minte ca sambata viitoare vom avea 19 C in Bucuresti? Hmm?
PS: Sunt leu si urasc frigul !
LE: La Unirii a`nceput de azi sa cada cate`un fulg..
