Nights of our lives…
E seara..ajung si eu de la job dupa o plimbare(interes de serviciu) la constanta. Obosit mort, ca de obicei.Nu am apucat sa dorm decat 3 ore in noaptea precedenta si acum ma resimt. Imi doresc sa ma prabusesc si sa adorm in pat. Nu ar fi fost o problema, doar ca pe pat era un morman de haine…incerc sa ma unduiesc printre ele ca sa imi gasesc un locsor acolo sa dorm, doar nu le arunc pe jos, nu? Trec 5 min, nu stau deloc confortabil, ma ridic, ma apuc sa strang hainele…Doamne multe haine mai am!!! 40 minute pe ceas…ordinea a fost restaurata in camera. Acum dorm..gresit..vine ala mic (Bogdan) : “Shauuuule..hai la un cico !! Mergem cu Lin, fitze impresii alea alea..” Dupa ce am mormait in stilu-mi caracteristic si l-am pus pe ala mic sa scoata rufele din masina de spalat ca sa ma “las” imbunat, am plecat… Calin ne astepta “linistit” cu avariile pornite langa blocul nostru si citez: “Haideti in plm mai repede ca am parcat neregulamentar si blochez o intrare !!! “. Ala mic coboara din bloc si o ia la fuga spre masina ca sa prinda locul din fata. “La naiba !” imi zic.”De ce nu m-am gandit si eu la asta?”. Dar o scot elegant si anume intru in spate spunand: “Sofer, pana pe Dorobanti te rog!” Si am pornit….in fitze maxime cu masinuta de la Ingolstadt..Dupa cico-ul clasic ce trebuie baut in sictir si cu priviri de oameni plictisiti etc etc, ca doar asa e fitza maxima, plecam spre casa. De data asta fug spre masina si prind eu locu din fata. i-am facut-o lu ala mic :> el injura… Si pornim in drumul spre realitatea crunta de zi cu zi: lipsa banilor, lipsa locuintei dorite, lipsa…, lipsa…, etc
p.s.: e greu, cumszic…adica tre sa fie bine ca sa nu fie rau (special pt ala mic si irinushu zisa printesa, zisa pisi, zisa lorelai, zisa missy, zisa zeita, zisa pixi)
an’Drei.